Vreau să iubesc.
Vreau o demonstraţie că nu e totul doar în visul meu..
Vreau să ştiu că există cineva.

Get your own valid XHTML YouTube embed code

Noiembrie

Uneori.. când bate vântul...

...mă ascund în spatele unui copac.. adierile mă învăluie de-o parte şi de alta, părul se unduieşte grăbit şi înţeapă timid vălul care-mi acoperă ochii. E tare gălăgie în jur... dar pentru o clipă îmi aud doar respiraţia, un abur absorbit de aerul rece care se pierde ca gândurile unei zile. Am obrajii reci şi îmbujoraţi, ochii-mi lăcrimează, mâinile parc-au încleştat... timpul s-a oprit şi la fel şi vântul. Ceru-i de sticlă gri-albăstruie, o jumătate îngheţată de lună s-a ascuns printre crengi arămii şi câteva frunze au rămas suspendate între casă şi pământ.
E atât de multă linişte.. într-un moment de regăsire? sau e doar un vis? Mă uit în dreapta mea.. te uiţi mirat la mine. Zâmbesc... şi gălăgia revine treptat. Vântul suflă din nou. Mă prinzi de mână şi fugim râzând, cu un singur suflet, către lume....

Nu e greu să te îndrăgosteşti. E greu să te sincronizezi cu celălalt.

Când îţi trăieşti viaţa există zile .... când lucrurile o iau razna şi se strică totul.

Nu-i aşa?

Cross-ul vieţii

Uneori am atâtea de zis că nu ştiu cum să mă apuc mai repede de scris.. să nu cumva să ratez vreo stare, vreo emoţie, vreun punct şi .. vreun gând nespus. Şi din toată această grabă şi nerăbdare, mă aleg de multe ori cu postări neterminate şi idei împrăştiate.E ca atunci când asculţi o melodie şi ajungi să iubeşti un pasaj din ea, pt că te inspiră şi îţi induce o anumită stare. De-aia îmi cânt propriile melodii. Pt că atunci refrenul nu se opreşte decât când hotărăsc eu şi inspiraţia se învârte în cerc, până reuşeşte să mă ameţească de tot şi să scriu ceva :)
Şi mă grăbesc să alerg prin viaţă.. zâmbind în stânga şi în dreapta, plângând când vântul suflă mai puternic şi trăgând în piept aer curat cu fiecare dovadă de prietenie. Şi pt atunci când mă împiedic şi viaţa o ia înainte, le mulţumesc celor care se opresc să-mi întindă o mână de ajutor. Aşa e toată viaţa. Nu alergi niciodată singur, chiar dacă aşa ai impresia. Unii sunt în spatele tău gata să se oprească odată cu tine, alţii ţi-au luat-o de mult înainte ... şi nu le mai simţi nici măcar parfumul.. Uneori o să-ţi simţi picioarele moi, obrajii răniţi şi inima slabită. Alteori o să crezi că forţe nevăzute au venit în ajutorul tău şi vor fi momente când o să crezi, la fel, că anumite persoane au venit să alerge alături de tine. Însă.. eşti doar în drumul lor. Deci chiar dacă o să te târăşti, mergi, ţopăi, mergi cu spatele, alergi fără suflare, plângi, urli de fericire, nu te opri niciodatăăă!!!

(Pt toţi prietenii mei care au obosit alergând)

Din trecut

Azi transcriu o postare veche, de pe vremea adolescenţei, în care am impresia că mă regăsesc şi azi.. într-un mod ciudat şi complicat.

<< Nu m-am maturizat încă.. Aşa că aş vrea să înţeleg ce-i de făcut. Pe de o parte eşti acceptat şi lumea te vrea în preajma ei, pe de altă parte te subestimezi prosteşte că a uitat X să-ţi spună "la mulţi ani"... sau c-a trecut nepăsător pe lângă tine.. doar fiindcă ţi-a mai apărut un coş; oare?? Sau fiindcă azi ai un ochi mai mic? Totuşi... eşti acceptat. Solicitat. Hărţuit? Nu... doar te-ntreabă oarecum alarmaţi de ce taci. Şi de ce nu-i întrebi şi tu ce mai fac. Şi săptămana trecută ce-au răspuns? "Bine!"?? Şi uite-aşa te-afunzi în "datoria" de-a le răspunde cândva de ce eşti trist. Şi dacă mâine le prefaci un zâmbet, au uitat.. şi poimâine iar taci şi tot aşa. Iar tu rămâi ca un pisoi nemângâiat.. dar te-alinţi singur din când în când de tavanul ăsta înstelat... Sperând ca într-o zi să primeşti şi răspunsuri, ş-un zâmbet cald... şi poate certitudinea că tristeţea e firească. Căci ei nu  înţeleg de ce te complaci în ideea asta "stupidă" şi totuşi vor să te facă să zâmbeşti .. o linguriţă de zahăr într-un ceai rece şi amar. Toţi suntem trişti din când în când, mai terminaţi cu sfaturile!! >>  [10.11.2006]

Sau aş putea da vina pe vacanţa care a trecut, pe oboseala enervantă de care n-am scăpat şi pe ceva nostalgii...... :)