Noiembrie

În noiembrie anul acesta... s-au împlinit:
23 ani de când trăiesc
22 ani de când am mâncat pentru prima oară tort
21 ani de când nu conta cine e preşedinte
20 ani de cand îmi amintesc prima goangă
19 ani de cand chinuiam pisicile cu Alex
18 ani de cand purtam pantofi roşii de lac şi fustiţe creţe
17 ani de când am plănuit să mă duc la şcoală
16 ani de când mi-am pierdut a doua mamă
15 ani de când ştiu tot alfabetul, pe cuvânt!
14 ani de când a trecut perioada în care nu mâncam ciocolată
13 ani de când nu mai am 10 ani
12 ani de când mi-e dor de domnul învăţător
11 ani de când am început să mă maturizez
10 ani de când am acnee
9 ani de când am mâncat un arici din măsline
8 ani de când am primit prima floare de la un băiat
7 ani de când nu m-am mai tuns băieţeşte
6 ani de când mă fardez
5 ani de când sunt majoră
4 ani de când viaţa îmi părea tare frumoasă
3 ani de când Voltaj nu mai cântă despre mine
2 ani de când aş vrea să dau timpul înapoi
1 an de când .. emoţiile mele sunt precum caii sălbatici

Un sfârşit

Este o seară magică.. la fel cum sunt rândurile acestei cărţi, pe care o ţin în gândul meu. Simt în jurul meu răspunsuri şi întrebări.. plutind în ritmuri melodice.. dezvăluind şi acoperind lucruri văzute, nevăzute, lucruri despre care am impresia că ştiu mai mult decât m-am gândit c-aş putea şti. Pretind c-am reţinut totul şi am înlocuit întrebări timide cu gânduri noi. Promit să mă gândesc mai mult la mare, pescăruşi şi lumina din priviri. Şi la cum se bea vinul. Adu-mi aminte să-ţi povestesc.
E un aer liniştit ş-un soare adormit în fiecare colţ al camerei. Am pe pleoape greutatea zilei de azi.. şi-n degete energia zilei încă netrăite. Un frig inexplicabil mi-a deschis porii şi mă gândesc la un Raffaello. Uite ceva concret: un bulgăraş care nu se topeşte decât atunci când... e învăluit de o limbă pofticioasă. [...] M-am îndulcit.

Adio Amy....

Gând de noapte bună

Aş vrea să fiu o adiere.. sau fluturii nevinovaţi.
Aş vrea să fiu furtună mândră... sau munţii albi, imaculaţi..

Get valid XHTML YouTube embed code for your website

Revedere

"Salut!".. îmi spui zâmbind. Mă trece un fior. Răspund încet, ca pentru mine "bine-ai venit...".  Mă cuprinzi cu totul şi-ţi simt parfumul inundându-mi nările. O adiere îmi mângâie obrazul şi-ţi zâmbesc şi eu... părul mă gâdilă pe frunte şi-l rearanjez grăbită. Mi-ai adus tufănele îmbobocite şi câteva frunze roşii. N-ai uitat nici de data asta. În timp ce admir cadourile se aude fâlfâit de aripi. Pleacă stoluri întregi şi-mi acopăr instinctiv capul cu palmele, ca pe vremea copilăriei. Ştiu că nu e nevoie de asta, dar mă amuză superstiţiile de atunci. Îmi era dor de tine... deşi prezenţa ta mă întristează mereu, într-un mod pe care nu mi-l explic. Poate pentru că.. la început eşti dulce şi am sentimentul acela de linişte şi împăcare şi-aş vrea ca veşnicia să fie aşa.. dar apoi devii tot mai rece, până te pierd din nou. Dar eşti aici acum, îmi pui stăpânire pe gânduri şi pe braţele goale, unde pielea capătă aspectul pielii de găină. "Brrrr!!! Ai venit cu ploaia??"... te-ntreb ridicând ochii spre cer. Nişte crengi foşnesc supărate lângă mine.. o frunză se desprinde şi-mi răspunzi în cea mai mare taină "sunt toamna ta".

După furtună

"Se spune că după o furtună puternică, plaja mării se umpluse de steluţe de mare, aduse de valurile uriaşe pe ţărm. O fetiţă se apleca, lua steluţele şi le arunca înapoi în apă. La un moment dat, un adult a vazut-o şi a întrebat-o:
- De ce faci asta? Oricum sunt prea multe steluţe eşuate pe plajă şi nu vei reuşi niciodată să le arunci pe toate iar în apă. Aşa că, ce mai contează câte arunci? Oricum nu vei reuşi să le salvezi pe toate!
Fetiţa s-a întors atunci spre el, surâzând..
- Pentru steluţa pe care o arunc acum -a răspuns ea uşor, cu căldură- contează!"

Preluare din Life coach - Constantin D. Pavel, Ed. Alex-Alex, 2004, pag. 10

Cine eşti tu?

- Hei, cine eşti tu?
- ...pleacă!
- De ce?
- Nu-mi plac persoanele care vorbesc ne'ntrebate.
- Dar eu te-am intrebat ceva, ai motiv să-ţi placă de tine!
- Vrei să spui că acum trebuie să-ţi spun cine sunt?
- O să te descurci?
- Nu ştiu.. nu-mi iese de fiecare dată...
- Mama spune că trebuie să ştii să faci de toate.. Cine eşti?
- O persoană.
- Bună sau rea?
- Simpatică.
- Mincinoasă?
- Nu. Doar simpatică.
- De unde ştii?
- Mi-a spus cineva odată...
- Un băiat?
- Da, era un băiat...
- Şi el era bun sau rău?
- Era simpatic.
- El era mincinos?
- Nu.
- De unde ştii?
- Nu ştiu. Dar tu eşti cam mică să pui atâtea întrebări.
- Mama spune că trebuie să întreb când nu ştiu ceva.
- Şi ce vrei să ştii?
- Când ai venit aici?
- De curând.
- Şi de ce ai venit?
- Mă plimb..
- Singură?
- Caut pe cineva.
- Şi cine eşti?
- O persoană, ţi-am spus.
- N-ai şi tu nume?
- ...
- Nu vrei să fim prietene?
- Tu vrei?
- Da.
- De ce?
- Mama spune că trebuie să fii prieten cu toată lumea. Pe tine cum te cheamă?
- Nu ştiu...
- Ai uitat?
- Nu, n-am uitat.
- Nu ai un nume?
- Ba da. Ina Pacu...