joi, 28 octombrie 2010

duminică, 3 octombrie 2010

Revedere

"Salut!".. îmi spui zâmbind. Mă trece un fior. Răspund încet, ca pentru mine "bine-ai venit...".  Mă cuprinzi cu totul şi-ţi simt parfumul inundându-mi nările. O adiere îmi mângâie obrazul şi-ţi zâmbesc şi eu... părul mă gâdilă pe frunte şi-l rearanjez grăbită. Mi-ai adus tufănele îmbobocite şi câteva frunze roşii. N-ai uitat nici de data asta. În timp ce admir cadourile se aude fâlfâit de aripi. Pleacă stoluri întregi şi-mi acopăr instinctiv capul cu palmele, ca pe vremea copilăriei. Ştiu că nu e nevoie de asta, dar mă amuză superstiţiile de atunci. Îmi era dor de tine... deşi prezenţa ta mă întristează mereu, într-un mod pe care nu mi-l explic. Poate pentru că.. la început eşti dulce şi am sentimentul acela de linişte şi împăcare şi-aş vrea ca veşnicia să fie aşa.. dar apoi devii tot mai rece, până te pierd din nou. Dar eşti aici acum, îmi pui stăpânire pe gânduri şi pe braţele goale, unde pielea capătă aspectul pielii de găină. "Brrrr!!! Ai venit cu ploaia??"... te-ntreb ridicând ochii spre cer. Nişte crengi foşnesc supărate lângă mine.. o frunză se desprinde şi-mi răspunzi în cea mai mare taină "sunt toamna ta".

vineri, 1 octombrie 2010

După furtună

"Se spune că după o furtună puternică, plaja mării se umpluse de steluţe de mare, aduse de valurile uriaşe pe ţărm. O fetiţă se apleca, lua steluţele şi le arunca înapoi în apă. La un moment dat, un adult a vazut-o şi a întrebat-o:
- De ce faci asta? Oricum sunt prea multe steluţe eşuate pe plajă şi nu vei reuşi niciodată să le arunci pe toate iar în apă. Aşa că, ce mai contează câte arunci? Oricum nu vei reuşi să le salvezi pe toate!
Fetiţa s-a întors atunci spre el, surâzând..
- Pentru steluţa pe care o arunc acum -a răspuns ea uşor, cu căldură- contează!"

Preluare din Life coach - Constantin D. Pavel, Ed. Alex-Alex, 2004, pag. 10