vineri, 19 noiembrie 2010

Noiembrie

În noiembrie anul acesta... s-au împlinit:
23 ani de când trăiesc
22 ani de când am mâncat pentru prima oară tort
21 ani de când nu conta cine e preşedinte
20 ani de cand îmi amintesc prima goangă
19 ani de cand chinuiam pisicile cu Alex
18 ani de cand purtam pantofi roşii de lac şi fustiţe creţe
17 ani de când am plănuit să mă duc la şcoală
16 ani de când mi-am pierdut a doua mamă
15 ani de când ştiu tot alfabetul, pe cuvânt!
14 ani de când a trecut perioada în care nu mâncam ciocolată
13 ani de când nu mai am 10 ani
12 ani de când mi-e dor de domnul învăţător
11 ani de când am început să mă maturizez
10 ani de când am acnee
9 ani de când am mâncat un arici din măsline
8 ani de când am primit prima floare de la un băiat
7 ani de când nu m-am mai tuns băieţeşte
6 ani de când mă fardez
5 ani de când sunt majoră
4 ani de când viaţa îmi părea tare frumoasă
3 ani de când Voltaj nu mai cântă despre mine
2 ani de când aş vrea să dau timpul înapoi
1 an de când .. emoţiile mele sunt precum caii sălbatici

Un sfârşit

Este o seară magică.. la fel cum sunt rândurile acestei cărţi, pe care o ţin în gândul meu. Simt în jurul meu răspunsuri şi întrebări.. plutind în ritmuri melodice.. dezvăluind şi acoperind lucruri văzute, nevăzute, lucruri despre care am impresia că ştiu mai mult decât m-am gândit c-aş putea şti. Pretind c-am reţinut totul şi am înlocuit întrebări timide cu gânduri noi. Promit să mă gândesc mai mult la mare, pescăruşi şi lumina din priviri. Şi la cum se bea vinul. Adu-mi aminte să-ţi povestesc.
E un aer liniştit ş-un soare adormit în fiecare colţ al camerei. Am pe pleoape greutatea zilei de azi.. şi-n degete energia zilei încă netrăite. Un frig inexplicabil mi-a deschis porii şi mă gândesc la un Raffaello. Uite ceva concret: un bulgăraş care nu se topeşte decât atunci când... e învăluit de o limbă pofticioasă. [...] M-am îndulcit.