...mă ascund în spatele unui copac.. adierile mă învăluie de-o parte şi de alta, părul se unduieşte grăbit şi înţeapă timid vălul care-mi acoperă ochii. E tare gălăgie în jur... dar pentru o clipă îmi aud doar respiraţia, un abur absorbit de aerul rece care se pierde ca gândurile unei zile. Am obrajii reci şi îmbujoraţi, ochii-mi lăcrimează, mâinile parc-au încleştat... timpul s-a oprit şi la fel şi vântul. Ceru-i de sticlă gri-albăstruie, o jumătate îngheţată de lună s-a ascuns printre crengi arămii şi câteva frunze au rămas suspendate între casă şi pământ.
E atât de multă linişte.. într-un moment de regăsire? sau e doar un vis? Mă uit în dreapta mea.. te uiţi mirat la mine. Zâmbesc... şi gălăgia revine treptat. Vântul suflă din nou. Mă prinzi de mână şi fugim râzând, cu un singur suflet, către lume....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu