Uneori am atâtea de zis că nu ştiu cum să mă apuc mai repede de scris.. să nu cumva să ratez vreo stare, vreo emoţie, vreun punct şi .. vreun gând nespus. Şi din toată această grabă şi nerăbdare, mă aleg de multe ori cu postări neterminate şi idei împrăştiate.E ca atunci când asculţi o melodie şi ajungi să iubeşti un pasaj din ea, pt că te inspiră şi îţi induce o anumită stare. De-aia îmi cânt propriile melodii. Pt că atunci refrenul nu se opreşte decât când hotărăsc eu şi inspiraţia se învârte în cerc, până reuşeşte să mă ameţească de tot şi să scriu ceva :)
Şi mă grăbesc să alerg prin viaţă.. zâmbind în stânga şi în dreapta, plângând când vântul suflă mai puternic şi trăgând în piept aer curat cu fiecare dovadă de prietenie. Şi pt atunci când mă împiedic şi viaţa o ia înainte, le mulţumesc celor care se opresc să-mi întindă o mână de ajutor. Aşa e toată viaţa. Nu alergi niciodată singur, chiar dacă aşa ai impresia. Unii sunt în spatele tău gata să se oprească odată cu tine, alţii ţi-au luat-o de mult înainte ... şi nu le mai simţi nici măcar parfumul.. Uneori o să-ţi simţi picioarele moi, obrajii răniţi şi inima slabită. Alteori o să crezi că forţe nevăzute au venit în ajutorul tău şi vor fi momente când o să crezi, la fel, că anumite persoane au venit să alerge alături de tine. Însă.. eşti doar în drumul lor. Deci chiar dacă o să te târăşti, mergi, ţopăi, mergi cu spatele, alergi fără suflare, plângi, urli de fericire, nu te opri niciodatăăă!!!
(Pt toţi prietenii mei care au obosit alergând)
felicitari!!!
RăspundețiȘtergereEu am 20 de postări la draft. Pt că nu'mi găsesc inspiraţia să le scriu un final potrivit...
RăspundețiȘtergereŞi ...să mai scrii. Scrii foarte frumos!
Doar pt prieteni? Hmm..
RăspundețiȘtergereSa stii ca daca nu te opresti 'niciodataaa' pana la urma iti cedeaza inima si mori.
Mie-mi place sa ma opresc ocazional, sa analizez, sa iau decizii, iar apoi sa schimb sau nu directia. Renunti la un prieten, accepti altul nou si tot asa. Drumul e lung, dar in cele din urma, il parcurgi singur. Nimeni n-o sa se opreasca mereu sa-ti acorde o mana de ajutor, daca tu nu faci decat sa primesti. Totul e reciproc. Altfel... nu esti decat o egoista.
Pt User...
RăspundețiȘtergereTii neaparat sa nu fii de acord?
Nu am scris nicaieri ca e DOAR pt prieteni, ci ca e pt o anumita categorie de prieteni.
Cand cineva oboseste alergand, are nevoie de un impuls, nu sa-i strigi ca ar trebui sa ofere si el ajutor ca sa primeasca. Sunt de acord ca trebuie sa analizezi ca sa poti lua decizii, dar nu e obligatoriu sa te opresti. De obicei te opresti cand esti foarte bulversat.
Si app de ideea ca "Nimeni n-o sa se opreasca mereu sa-ti acorde o mana de ajutor, daca tu nu faci decat sa primesti.".. cred ca tot or sa existe persoane care-or sa faca asta. Depinde de orgoliul tau, de cum ii respingi pe fiecare, la momentul respectiv, de felul fiecaruia si de alte aspecte . "Renunti la un prieten, accepti altul nou si tot asa." ..exact!
"Sa stii ca daca nu te opresti 'niciodataaa' pana la urma iti cedeaza inima si mori." - Oare cine o sa opreasca periodic o sa traiasca mai mult?
Era un mod de a spune ca nu trebuie sa renunti la lupta (reiau) niciodataaa, oricat de greu ar fi, oricate obstacole ai intampina, chiar daca ai perioade cand esti egoist si tu nu mai oferi ajutor pt ca ai cazut si te-ai lovit prea tare sau cand n-ai acceptat o mana asa cum ti-a fost intinsa. Exemplele se inmultesc cu fiecare zi.
Nu tin sa nu fiu de acord. Erau doar niste observatii. Orgoliosii mereu vad observatiile ca pe critici. Nu e cazul aici.
RăspundețiȘtergereSi nu, nu ma consider ca facand parte din nici o categorie de prieteni de-ai tai. Poate de-asta imi permit sa fiu obiectiv.
Cand cineva oboseste alergand, are nevoie de un impuls, nu sa-i strigi ca ar trebui sa ofere si el ajutor ca sa primeasca.
:)))) M-ai facut sa rad. Daca tu ii dai impulsuri aluia obosit, o sa-l omori.. metaforic sau nu. Il lasi sa se odihneasca.. e obosit cu un motiv. ..Foarte multe aveti mentalitatea Vidrei.
Si app de ideea ca "Nimeni n-o sa se opreasca mereu sa-ti acorde o mana de ajutor, daca tu nu faci decat sa primesti.".. cred ca tot or sa existe persoane care-or sa faca asta.
Asta e o parere subiectiva. Daca esti fata si arati bine, mereu o sa fie cate unu' care sa-ti sufle in fund. Orgoliul n-are nici o treaba.
(ca o mica paranteza, in cazul in care nu esti de acord cu mine, si sunt convins ca nu esti, te-ai putea la chestia asta: http://www.southparkstudios.com/full-episodes/s11e14-the-list in special de la 12:34, e amuzant si relevator in acelasi timp).
Oare cine o sa opreasca periodic o sa traiasca mai mult?
Da, e demonstrat ca oamenii care se odihnesc periodic, traiesc mai mult decat cei care duc o viata agitata.
Am inteles concluzia si mesajul tau de a nu renunta la lupta indiferent de circumstante, si sunt de acord.. doar ca o spui total aiurea. Iti garantez ca nimeni n-o sa stea mereu si neconditionat langa tine atata timp cat tu nu oferi nimic. Poate acum ca esti tanara, frumoasa si denoti ceva inteligenta, se vor gasi destui sa te ridice, dar nu pentru caracterul tau sau pentru ce reprezinti tu ca om, ci pentru alte motive lesne de inteles.
Desigur ca nu faci parte din prietenii mei, altfel nu ai crede ca am mentalitatea Vidrei.
RăspundețiȘtergereNu stiu cat esti de obiectiv... fiecare persoana analizeaza din punctul ei de vedere, in functie de capacitati si experienta. Iar cand intervine experienta, oricat de obiectiv ai vrea sa spui ca esti, nu ma convingi.
De fapt nu inteleg de ce imi dai atatea explicatii. Daca nu pt caracterul meu sau pt ce reprezint ca om, „alte motive lesne de inteles” n-au nicio importanta in a ma convinge ca modul meu de a pune problema e „total aiurea”.
Nu-mi da garantii care nu depind de tine si sa nu crezi ca ai cea mai buna parere din toate cate exista.
N-ai inteles mesajul meu. Poate nici eu nu m-am priceput sa-l infatisez, la cat e de complex. Era doar o stare de spirit. Nu intentionam sa schimb vieti si nu faceam afirmatii batandu-ma cu pumnul in piept ca uite ce bine o duc eu ca sunt fata. Motivele „lesne de inteles” mi-ar deschide usi foarte usor. Dar si pt asta ar trebui sa ofer. Si ma gandesc cine esti tu, atat de deranjat de faptul ca trebuie sa ofer ca sa tin pe cineva langa mine.
Revin la ideea postului, care era pt prietenii mei care au obosit alergand. Eram tentata sa cred ca nu te afli in aceeasi postura, dar cred ca nu ai depasit-o. Altfel ti-ai vedea de drumul tau, impacat cu gandul ca in viata mai mult oferi decat primesti si ceilalti oricum nu-ti observa toate eforturile.
Daca postarile de genul asteia ar genera astfel de preocupari interioare despre modul si atitudinea fiecaruia de a-si trai viata, ar fi ceva mai usor sa mergi mai departe.