<< Nu m-am maturizat încă.. Aşa că aş vrea să înţeleg ce-i de făcut. Pe de o parte eşti acceptat şi lumea te vrea în preajma ei, pe de altă parte te subestimezi prosteşte că a uitat X să-ţi spună "la mulţi ani"... sau c-a trecut nepăsător pe lângă tine.. doar fiindcă ţi-a mai apărut un coş; oare?? Sau fiindcă azi ai un ochi mai mic? Totuşi... eşti acceptat. Solicitat. Hărţuit? Nu... doar te-ntreabă oarecum alarmaţi de ce taci. Şi de ce nu-i întrebi şi tu ce mai fac. Şi săptămana trecută ce-au răspuns? "Bine!"?? Şi uite-aşa te-afunzi în "datoria" de-a le răspunde cândva de ce eşti trist. Şi dacă mâine le prefaci un zâmbet, au uitat.. şi poimâine iar taci şi tot aşa. Iar tu rămâi ca un pisoi nemângâiat.. dar te-alinţi singur din când în când de tavanul ăsta înstelat... Sperând ca într-o zi să primeşti şi răspunsuri, ş-un zâmbet cald... şi poate certitudinea că tristeţea e firească. Căci ei nu înţeleg de ce te complaci în ideea asta "stupidă" şi totuşi vor să te facă să zâmbeşti .. o linguriţă de zahăr într-un ceai rece şi amar. Toţi suntem trişti din când în când, mai terminaţi cu sfaturile!! >> [10.11.2006]
Sau aş putea da vina pe vacanţa care a trecut, pe oboseala enervantă de care n-am scăpat şi pe ceva nostalgii...... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu