Revedere

"Salut!".. îmi spui zâmbind. Mă trece un fior. Răspund încet, ca pentru mine "bine-ai venit...".  Mă cuprinzi cu totul şi-ţi simt parfumul inundându-mi nările. O adiere îmi mângâie obrazul şi-ţi zâmbesc şi eu... părul mă gâdilă pe frunte şi-l rearanjez grăbită. Mi-ai adus tufănele îmbobocite şi câteva frunze roşii. N-ai uitat nici de data asta. În timp ce admir cadourile se aude fâlfâit de aripi. Pleacă stoluri întregi şi-mi acopăr instinctiv capul cu palmele, ca pe vremea copilăriei. Ştiu că nu e nevoie de asta, dar mă amuză superstiţiile de atunci. Îmi era dor de tine... deşi prezenţa ta mă întristează mereu, într-un mod pe care nu mi-l explic. Poate pentru că.. la început eşti dulce şi am sentimentul acela de linişte şi împăcare şi-aş vrea ca veşnicia să fie aşa.. dar apoi devii tot mai rece, până te pierd din nou. Dar eşti aici acum, îmi pui stăpânire pe gânduri şi pe braţele goale, unde pielea capătă aspectul pielii de găină. "Brrrr!!! Ai venit cu ploaia??"... te-ntreb ridicând ochii spre cer. Nişte crengi foşnesc supărate lângă mine.. o frunză se desprinde şi-mi răspunzi în cea mai mare taină "sunt toamna ta".